^Start

foto1 foto2 foto3 foto4 foto5


Colectia numismatica cuprinde 14.500 monede

Colectia de istorie a tehnicii numara 900 piese

Colectia de carte si istoria artei - 300 de exemplare

Colectia de arta populara si etnografie - 1121 de piese

* * *

Vizitatori

Azi
Saptamana asta
Luna asta
Total
1217
1217
63644
2056899

# în secțiunea "Biblioteca electronică" puteți citi online publicațiile noastre

Powered by Spearhead Software Labs Joomla Facebook Like Button

Locuri din Epoca de gheață: Ursus Spelaeus din peștera Popovăț

Obiectul lunii martie 2020 la Muzeul Banatului Montan

În urmă cu multe zeci de mii de ani, oamenii peșterilor s-au întâlnit cu mamifere care astăzi nu mai sunt: hiene, mamuți lânoși, rinoceri lânoși sau urși de peșteră.
Povestea URȘILOR DE PEȘTERĂ (URSUS SPELAEUS, fam. URSIDAE ) începe în urmă cu 400.000 de ani și se termină în timpul ultimei mari glaciațiuni, când se consideră că aceștia au dispărut, adică cu peste 20.000 de ani în urmă. Având ca loc de hibernare peștera, schelete ale urșilor de peșteră s-au găsit pe teritoriul Europei, din Spania, Franța, Germania și până în Rusia. În România, au fost identificate schelete de Ursus spelaeus în mai multe locații, cea mai cunoscută fiind Peștera Urșilor (Chișcău, jud. Bihor) unde au fost găsite 140 de cranii de urs. Cu toate că au fost animale de talie mare, putând atinge greutatea de 400-500 de kg, cu un cap imens, cu frunte lată și dinți puternici (caninii superiori putând atinge

10 cm lungime) s-a presupus că au avut o dietă bazată pe vegetație. Studii mai noi sugerează însă că ursul de cavernă ar fi fost omnivor iar în unele zone chiar carnivor.
În ceea ce privește dispariția acestui mamifer, ultimele cercetări au emis ipoteza că folosirea peșterilor ca habitat și de către om ar fi avut o influență mult mai mare decât schimbarea climei și lipsa hranei.

Craniul și mandibula exemplarului de Ursus spelaeus expuse sunt databile în musterian (circa 60.000 î.Chr.) și au fost identificate în Peștera Popovăț în anii 1980. Aceasta se află în Cheile Carașului, (com. Iabalcea, Caraș-Severin, în legătură cu Peștera Comarnic) și se întinde pe o lungime de peste 1.000 m.

Dr. Livia Magina

Bibliografie:

Bjorn Kurten, The Cave Bear Story, 1976.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ursus_spelaeus
https://www.britannica.com/animal/cave-bear
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC45432/
https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0206791

Obiectul_lunii_martie_2020_la_Muzeul_Banatului_Montan.jpg

Volume publicate
Banatica
Vanzare de carte