^Start

foto1 foto2 foto3 foto4 foto5


Colectia numismatica cuprinde 14.500 monede

Colectia de istorie a tehnicii numara 900 piese

Colectia de carte si istoria artei - 300 de exemplare

Colectia de arta populara si etnografie - 1121 de piese

Program de vizita: Luni - Sambata, 09:00–17:00

Get Adobe Flash player
Centenar

Vizitatori

Azi
Saptamana asta
Luna asta
Total
1477
7459
29176
1330766

# în secțiunea "Biblioteca electronică" puteți citi online publicațiile noastre

Powered by Spearhead Software Labs Joomla Facebook Like Button

Îmbodobirea miresei însatul bănățean: Ceapța*-acoperământul pentru cap.

Obiectul lunii iulie 2019 la Muzeul Banatului Montan

Nunta este un moment unic în viața mirilor dar și a satului: ritualul și economia, ecleziasticul și laicul își dau mâna pentru a perpetua tradițiile comunității. Personaj principal al acestui eveniment, mireasa, este ea însăși simbol al poziției sociale a familiei în sat. Îmbrăcămintea și podoabele sale sunt confecționate cu grijă, din timp, astfel încât să exprime statutul în ierarhia satului. Ca podoabe speciale, alături de ceapță, mireasa mai putea purta salbă și cingătoare. Acestea intrau în zestrea cu care trebuia să vină mireasa în casa mirelui.Cu cât familia miresei era mai înstărită, cu atât numărul monedelor purtate era mai mare.

Cu origini în moda bizantină, ceapța cu bani este o podoabă întâlnită în întregul spațiu balcanic, însă în spațiul românesc este specifică Banatului. Ceapța cu bani este o piesă ceremonială femininăpentru împodobirea capului,purtată la nuntă de către mireasă, și, în unele zone, și în zilele de sărbătoare pentru o anumită perioadă de timp după căsătorie.Rolul ei, la fel ca și al celorlalte învelitori de cap, este acela de a ascunde părul.

Marcăsocială a familiei purtătoarei, ceapța cu bani are ca element constitutiv moneda. Piesa expusă este  placată

Emmanuel Alvarez S.I., De institutione Grammatica Lib. III, Labaci, 1724.

Obiectul lunii mai 2019 la Muzeul Banatului Montan

Emanuel Alvarez a fost un iezuit portughez născut în anul 1526, bun cunoscător al limbilor latină, greacă și ebraică. Savant și umanist recunoscut al epocii sale, iezuitul portughez a fost rector al școlilor din Coimbra și Lisabona, murind în anul 1582 sau 1583. Cea mai cunoscută operă a sa a fost De institutione grammatica lib. III (Despre învățarea gramaticii latine în trei părți), a cărei primă ediție a fost publicată în 1570. Cartea s-a bucurat de un succes enorm, fiind cunoscute 530 de ediții în toate limbile Pământului. O receptare deosebită a avut în America de Sud (Noua Spanie), fiind destinată uzului membrilor Societății lui Isus în cadrul școlilor înființate acolo. O ediție a cărții a apărut în anul 1594 inclusiv în limba japoneză, intrument util misionarilor aflați în Țara Soarelui Răsare. Societatea lui Iisus este un ordin religios catolic întemeiat în anul 1540 de către nobilul spaniol Ignațiu de Loyola. Pe parcursul secolelor XVI-XVII a fost promotorul Reformei catolice în lume, având rolul de a reface pozițiile catolice afectate de avansul protestantismului. Principalele intrumente ale părinților iezuiți în reinstituirea autorității Sf. Scaun au fost predica în limbile vernaculare și școala pe principiile moderne, ambele profitând de cunoașterea oferită cărtea tipărită, în special de gramatica părintelui Alvarez.
Ediția de față a cărții iezuitului portughez provine din anul 1724, fiind imprimată în tipografia J. G. Mayr din Ljubljana (Slovenia) și destinată învățării gramaticii de către studenții înmatriculați la Academia iezuită din acel oraș. Ca toate celelalte ediții anterioare, volumul de față este unul bilingv latino-croat, menit înțegerii principalelor construcții gramaticale în cele două limbi și a facilitării transmiterii mesajului Companiei lui Iisus către credincioși. Tipărirea s-a făcut cu acordul superiorului provinciei

Patefon.

Obiectul lunii mai 2019 la Muzeul Banatului Montan

Patefonul, strămoșul pick-up-ului, a fost cel mai comun aparat de ascultat muzică de pe discuri înregistrate în prima jumătate a secolului al XX-lea.

Design-ul său a fost modificat de-a lungul anilor, însă principiile de funcționare și componentele de bază au rămas aceleași. Platanul este o placă circulară pe care era aşezat discul de vinil.

O tijă aflată în centru poziţionează discul, care are o gaură în mijloc, şi îi permite acestuia doar să se învârtă. Platanul de metal este acoperit cu material textil, care protejează discul de zgârieturi.

Platanul se roteşte prin intermediul unei curele de transmisie.

Acul este cel mai mic şi probabil cea mai importantă componentă a patefonului, fiind realizat dintr-un diamant sau alt material dur în formă de con şi suspendat de o bandă flexibilă de metal.

Partea ascuţită este singura piesă care atinge discul de vinil şi se plimbă în jurul canelurilor în spirală ale discului, percepând vibraţiile care în cele din urmă sunt transformate în sunet. Patefonul nu a avut niciodată butoane pentru derulare rapidă sau derulare înapoi, și nici opțiunea de a asculta piese aleatorii.

Aparatul expus este de fabricație englezească, fiind produs de firma The Gramophone Company Ltd.

Vasul de tip castron.

Obiectul lunii aprilie 2019 la Muzeul Banatului Montan

Vasul de tip castron se încadrează ca tipologie ceramicii specifice epocii neolitice (cultura Vinca, mileniul V î.e.n). Acesta a fost descoperit într-o campanie de cercetări arheologice din localitatea Gornea (jud. Caraș-Severin), în punctul toponimic Căunița de Sus. Face parte din materialul arheologic inventariat al Muzeului Banatului Montan din Reșița.

Săpăturile arheologice din Clisura Dunării s-au derulat cu câțiva ani înainte de a se începe lucrările de la Porțile de Fier I, tocmai pentru că prin construirea acestei hidrocentrale apele Dunării au invadat chiar cu sute de metri malul fluviului, unde existau așezări omenești ce au fost mutate datorită acestui fapt.

Corpul vasului este bitronconic, fiind decorat cu 2 butoni perforați, pasta fiind fină, slipul cenușiu și o foarte bună netezire. Tocmai slipul și netezirea foarte bună ne fac să credem că acest castron era folosit pentru transportul sau depozitarea lichidelor. Datorită faptului că are cei 2 butoni originali și

Capacul prosopomorf.

Obiectul lunii martie 2018 la Muzeul Banatului Montan

Capacul prosopomorf aflat în depozitul de arheologie al Muzeului Banatului Montan din Reșița cu numărul de inventar 417, a fost descoperit în timpul campaniilor de cercetare arheologică din localitatea Liubcova, punctul Ornița (jud. Caraș-Severin), și este încadrat în cultura Vinça, faza A/B1.

Pasta din care este realizat capacul este fină iar la suprafață se observă un smalț de culoare neagră. Capacul are o formă tronconică, cu creștet oval și aplatizat, 2 urechi oblice, nas și ochi, toate aceste elemente fiind realizate în relief. În partea superioară, piesa prezintă incizii meandrice umplute cu puncte încrustate cu alb iar partea inferioară este decorată prin incizii verticale grupate câte 4. 

Contextele în care sunt descoperite aceste capace sunt diverse, de la locuințe, gropi, morminte și până la nivelurile arheologice din diferite medii culturale.

Volume publicate
Banatica
Vanzare de carte