“Autoportret” la 80 de ani al pictorului și sculptorului Tiberiu Bottlik (1884-1974)

Exponatul lunii martie 2021 este un Autoportret realizat de pictorul Tiberiu Bottlik în anul 1964, ulei pe pânză cașerată pe carton, cu semnătura în partea de jos stânga, 45 x 36 cm.

Tiberiu David Desideriu Bottlik a fost unul dintre artiștii plastici bănățeni care s-a afirmat încă din primele decenii ale secolului XX ca pictor și sculptor, având o îndelungată carieră în care a explorat mai multe modalități de exprimare artistică. Născut în 1884 la Biserica Albă (Banatul sârbesc de astăzi) în familia unui avocat, Tiberiu Bottlik s-a format ca artist la Budapesta, Viena (1904-1906, unde a fost student la Academia de Belle-Arte, clasa profesorului Rudolf Bacher, adept al curentului Wienner Secession), München și Paris (1907-1914). În mediul parizian și-a îmbogățit viziunea artistică prin contactul nemijlocit cu marile opere expuse în muzee și galerii, fiind influențat de doi maeștri ai vremii: Lucien Simon și Aristide Malliol, care și-au pus amprenta asupra profilului său artistic. Dacă de la primul și-a însușit peisagistica și modul de reprezentare al omului simplu în natură și în activitatea sa cotidiană, de la Malliol a deprins tehnica sculpturii în marmură sau piatră naturală, a lucrărilor în teracotă și ghips.

În anul 1927 Tiberiu Bottlik se stabilește la Bocșa, unde activitatea sa în domeniul artelor plastice câștigă în complexitate, plasându-se astfel drept un continuator al Centrului de pictură de la Bocșa, care în secolele trecute a dat nume emblematice ca Vasile și Gheorghe Diaconovici,

Albumul "Domeniile STEG" - fotografie

Banatul după cucerirea austriacă ajunge să concentreze între granițele sale o populație diversă etnic, lingvistic  și confesional, urmare a transferurilor masive de grupuri sociale purtătoare de civilizație central/vest europeană. Zona Banatului Montan cu subsol bogat în minereuri a evoluat de timpuriu spre o industrie care o va transforma într-una dintre cele mai industrializate din Europa. O contribuție definitorie la această dezvoltare a avut-o Societatea STEG (Societatea privilegiată austriacă imperială și regală a căilor ferate de stat), omultinațională care a achiziționat fostele domenii erariale Bocșa Română și Oravița Română culocalitățile componente, cuprinzând aproape întreg sudul Banatului. Realizările industriale au fost reflectate nu numai în mediul social și cultural prin constituirea asociațiilor sportive, culturale, coruri, fanfare, echipe de dansuri, dar și într-un alt gen de expresie care va cunoaște o evoluție extraordinară: imaginea fotografică.

Obiectul lunii la Muzeul Banatului Montan este o fotografie care a constituit imaginea paginii de gardă a unui album intitulat

Obiect de uz casnic - o îmbinare între estetic și util

Asimilarea obiectelor de uz casnic ca obiecte decorative, indică atât implementarea atributului estetic unui obiect utilitar, dar și o formă de bun-gust a deținătorului.

În colecțiile deținute de Muzeul Banatului Montan Reșița regăsim un suport de cuțite reprezentând o statuetă feminină cu postament circular dantelat, sprijinit pe trei picioare rotunde aplatizate, propus a constitui obiectul lunii

Lacăte de epocă romană din colecția Muzeului Banatului Montan din Reșița

În colecția Muzeului Banatului Montan din Reșița se află printre multe alte artefacte de epocă romană și cinci obiecte din bronz și fier cu o funcționalitatea care nu a fost până acum pe deplin lămurită. La această situație a contribuit și faptul că pe teritoriul României astfel de artefacte au fost identificate mai rarși de multe ori în stare fragmentară, fiind deseori atribuite greșit din lipsă de bibliografie sau pur și simplu din cauza faptului că avem de-a face cu fragmente foarte mici. Astfel fragmente de lacăte, lanțuri sau cătușe au fost documentate din contexte de epocă pre-romană la Piatra Roșie și de epocă romană la Ulpia Traiana, Porolissum, Călugăreni, Potaissa, Ilișua, Bucium, Praetorium-Mehadia, Gornea, Sucidava, Capidava și Ulmetum. Aceste descoperiri provin din contexte de locuire, civile sau militare dintre cele mai variate, un lanț folosit în acest scop provine din mithreum-ul de la Ulpia Traiana, fiind datate în ansamblu între secolele II-VI, în locațiile pomenite mai sus. Între acestea se remarcă